Monografia Satului Bradu / Girelsau



Vorwort

 

Die vorliegende Monografie ist die erste umfassende Untersuchung zur soziokulturellen Geschichte des Dorfes Bradu/Girelsau, das heute ein Stadtteil von Avrig/Freck ist. Die Erarbeitung der Monografie ist der jahrelangen Forschung des ehemaligen Lehrers, Vasile Balteșiu, in Bradu/Girelsau zu verdanken.

Die historische und kulturelle Bedeutung der Monografie liegt in den genauen Recherchen des Verfassers in Bezug auf die Rolle der Landwirtschaft, dem Bildungswesen im Dorf sowie der Volkskultur der Rumänen sowie teilweise der der Siebenbürger Sachsen. Besonders bleibt zu erwähnen, dass wichtige Statistiken, alte rumänische Lieder, sprachliche lokale Besonderheiten, volkskundliches Mobiliar und Gerätschaften sowie die Stickkunst dokumentiert sind. Diese sind jetzt für die Forschung festgehalten, denn zahlreiche Gegenstände gingen auf Grund der veränderten Lebensweise verloren. Alte Fotografien ermöglichen einen Einblick in das ehemalige Dorfleben, das heute so nicht mehr existiert.

Das Maschinenskript mit zahlreichen Fotos, Statistiken und Grafiken wurde von Jutta Reisinger-Weber für den Druck vorbereitet, die Lieder von Ann-Kathrin Weber in eine druckfähige Vorlage geschrieben. Dafür möchte ich mich ganz herzlich bedanken.

Danken möchte ich Brigitte Kauntz für das Korrekturlesen und die Bereitstellung aktueller Fotos. Marius Constantin und Ioana Constantin danke ich für die Übersetzung der Einleitung.

 

 

Michael Weber

Cuvânt înainte

 

Această monografie este primul studiu cuprin-zător privind istoria socio-culturală a satului Bradu/Girelsau, care este astăzi un district al orașului Avrig/Freck. Monografia de față este rezultatul mai multor ani de cercetare a fostului învățător Vasile Balteșiu din Bradu/Girelsau.

Semnificația istorică și culturală a monografiei constă în cercetarea detaliată a autorului în ceea ce privește rolul agriculturii, educației în sat și cultura populară a românilor și în parte din cea a sașilor. Mai ales trebuie menționat faptul că sunt documentate statistici importante, vechile cânte-ce românești, caracteristici locale lingvistice, port, textile, broderi, mobilier pictat, ceramică și alte obiecte etnografice. Sunt înregistrate și sculele de lucru agricole din timpul pre-industrial. Fotografii vechi oferă o imagine din fosta viață a satului.

Acestea sunt acum deținute pentru cercetare, deoarece multe obiecte au fost pierdute din cauza stilului de viață schimbat.

Îi mulțumesc familiei Balteșiu pentru încrederea acordată, de-a edita și publica Monografia domnu-lui Vasile Balteșiu.

La procesul de tehnoredactare au contribuit următoarele persoane, cărora țin să le mulțumesc din toată inima. Manuscrisul cu numeroase fotografii, statistici și grafici a fost pregătite pen-tru tipărire de Jutta Reisinger-Weber și cântecele într-un șablon corespunzător de Ann-Kathrin Weber.

Brigitte Kauntz a citit, a corectat textul și a donat fotografiile actuale.

Îi mulțumesc domnului Marius Constantin și doamnei Ioana Constantin pentru traducerea Studiului introductiv din limba germană.

 

 

Michael Weber



Einführung zur Monografie über Girelsau

 

Die vorliegende Monografie ist vom ehemaligen Schullehrer in Girelsau Vasile Balteșiu (22.10.1914-23.10.1992) im Jahr 1975 verfasst worden. Eine treue Mitarbeiterin war seine Frau Safta Balteșiu, die ihn in vielfältiger Weise (Zeichnen, Schreiben) unterstützt hat. Gedankt wird in der Monografie auch den Mitarbeitern wie Thomas Modjesch und Grecu Paraschiva für die Anfertigung der Zeichnungen.

Der Verfasser war mein Lehrer und Nachbar und daher verbindet mich eine besondere Freund-schaft mit der Familie und den Nachkommen.

Die Monografie ist eine außergewöhnliche Leistung, deren Veröffentlichung dadurch begrün-det ist, dass sie ein einmaliges historisches Dokument darstellt. Den Ort mit der Bezeichnung „Bradu/Girelsau/Fenöfalva“[1] gibt es in der vom Verfasser beschriebenen Form so nicht mehr. Niemand hätte ahnen können, dass innerhalb von nur drei Jahrzehnten dieses Dorf so radikal umgewandelt wird. Das wird einem besonders deutlich, wenn man bedenkt, dass das Dorf noch vor 28 Jahren abgeschottet und unterentwickelt vor sich hinsiechte, wie viele andere historische Dörfer in Rumänien.

Darin gibt die vorliegende Monografie einen realistischen Einblick. Nicht einmal eine Gene-ration später ist die Bevölkerung dieses Ortes heute Teil der Europäischen Union und kann ohne den noch vor 1989 so begehrten Reisepass in Europa als Bürger der EU reisen. Das hätte vor 1989 niemand zu träumen gewagt. Allerdings war die erste Zeit nach der politischen Wende 1989 nicht einfach. Die Umstellung der herunterge-wirtschafteten staatlichen Industrie sowie eine Neuorientierung nach kapitalistischen Wirt-schaftsbedingungen verlangten auch von der Dorfbevölkerung enorme Anstrengungen. Die vom Verfasser erwähnte Fabrik I. M. Mȋrşa, der größte Arbeitgeber in der Region, brach nach kurzer Zeit zusammen.

Kaum ist zu ermessen, wieviel menschliches Leid in den Familien zu ertragen war. Der wirt-schaftliche Einbruch Anfang der 1990er Jahre schuf eine Masse von Arbeitslosen, für die es in der Regel keinen gesellschaftlichen sozialen Ausgleich gab. Familienväter und -mütter waren plötzlich arbeitslos, eine soziale Lage, die ihnen völlig fremd war. Viele von ihnen waren auf die Hilfstransporte aus dem Westen angewiesen. Die Ortskirchen übernahmen dabei die Aufgaben, die im Westen (Deutschland, Niederlanden usw.) eingesammelten Hilfsgüter an die Bedürftigen zu verteilen. Dies gelang nicht immer, wie ich selber beobachten konnte. Es lag nicht nur an den zuständigen kirchlichen und privaten Organi-sationen, die für die Verteilung der Hilfsgüter zuständig waren, sondern an den chaotischen Verhältnissen im Land, bedingt durch eine generelle Armut. Davon waren alle sozialen Ebenen betroffen, von Familien bis hin zu den gesellschaftlichen Institutionen wie Kranken-häusern, Schulen und Hochschulen.

Nach 1989 wanderten die Siebenbürger Sachsen massenweise aus Girelsau in die Bundesrepublik Deutschland aus. Auch aus den Reihen anderer Dorfbewohner gingen zahlreiche junge Menschen ins Ausland (Griechenland, Italien, Spanien, Deutschland), um sich eine neue Existenz aufzubauen.

Die zurückgebliebenen Dorfbewohner aus Girels-au wussten sich in dieser Krise zu helfen und wurden in der Regel autark von der staatlichen schlechten Versorgung. Bereits vor 1989 war die erlaubte und unerlaubte private Landwirtschaft die Rettung vieler Familien. Die geschickte Bepflanzung der großen Gärten um die Häuser mit Gemüse wie Kartoffeln, Möhren, Tomaten, Paprika, Kohl usw. und die zahlreichen Obstbäume wie Äpfel-, Birn- und Pflaumenbäume lieferten die Grundlage für eine ausreichende Ernährung. Auch die Weinbaukultur wurde in einer besonderen Tradition gepflegt: In vielen Bauernhöfen ranken die Weintrauben am Haus über den Hof, sie spendeten im Sommer den angenehmen Schatten und im Herbst wurden die Trauben geerntet. An Wein und Pflaumenschnaps mangelte es den meisten Girelsauern nie und die Hausväter waren stolz ihre privaten Schnapsbrennereien den Gästen aus Deutschland vorzuführen. Auch der Apfel- und Traubenwein wurde auf dem eigenen Hof gekeltert und danach im alten Keller in Holzfässern deponiert.

Kühe und Wasserbüffel lieferten die nötige Milch, aus der man Butter und Käse herstellen konnte. Schweine, Hühner, Hasen, Ziegen und Schafe waren ebenso mehr oder weniger vorhanden.

Das Backen des alltäglichen Brotes und der typischen „Hanklich“ und Striezel für besondere Festtage wurde im eigenen großen Backofen oder beim Nachbarn erledigt.

Diese Vorgangsweise war eine geschickte Lösung für die durch die staatliche Misswirtschaft verursachte Krise, die auf die Enteignung der Bauern und die Zerstörung der bäuerlichen Kultur zurückging. Vasile Balteșiu weist sehr deutlich auf diese Misswirtschaft in seiner Monografie hin, deren katastrophale Folgen sich erst in den 1980er Jahren bemerkbar machten, als die Monografie bereits beendet war.

Luxusgüter waren auf ein Minimum reduziert, die man im Tausch erwerben konnte, soweit man den richtigen „Bekannten“ an der richtigen Stelle hatte. Kaffee und vor allem Zigaretten der Marke „Kent, BT, Snagov“ usw. waren begehrte Konsum-güter und vor allem auch dringend als „Schmiermittel“ notwendig, wenn ein Familien-mitglied krank wurde sowie bei Behördengängen jeglicher Art. Die staatlichen Angestellten, wie Ärzte, Juristen, Lehrer, verfügten selber über ein geringes Einkommen und waren in der Regel dankbar für solche außergewöhnlichen Ge-schenke, die öffentlich nicht zu kaufen waren. Eine wichtige Beschaffungsquelle für die Luxus-güter waren Anverwandte und Freunde aus dem Westen, besonders der Bundesrepublik Deutsch-land, aber auch Österreich und England. Es waren in der Regel die während und nach dem Zweiten Weltkrieg ausgewanderten Sachsen, die nun in Girelsau mit ihren Familien häufig im Sommer Urlaub machten. Der Einkauf von fremden Luxusgütern war nur im Intershop in Her-mannstadt mit „Valuta“ möglich, was dann die Freunde und Angehörige aus dem „Westen“ für die Einheimischen erledigten.

All das ist bekannt und sollte hier nur kurz in Erinnerung gerufen werden.

 

Studiu introductiv la Monografia lui Vasile Balteșiu

 

Prezenta monografie a fost redactată de fostul învățător Vasile Balteșiu (22.10.1914 – 23.10.1992) în anul 1975. Colaboratoare fidelă i-a fost soția, doamna Safta Balteșiu, care l-a sprijinit în diverse moduri (prin desene și unele pasaje scrise). În monografie mai sunt de asemenea menționați colaboratorii Durdun Gheorghe, Thomas Modjesch și Grecu Paraschiva, care au contribuit cu desene.

Vasile Balteșiu a fost învățătorul și vecinul meu, astfel că mă simt legat printr-o prietenie specială de familia și urmașii săi.

Monografia este, în afară de legătura personală, o realizare de excepție a cărei publicare se justifică deoarece reprezintă un document istoric unic. Localitatea cu denumirea „Bradu/Girelsau/Fenölva”[1] nu mai există în forma descrisă de autor. Nimeni nu ar fi bănuit că în decursul a doar trei decenii acest sat avea să se transforme atât de radical.

Schimbarea apare deosebit de vizibilă dacă ne gândim că acum 28 de ani satul lâncezea într-o izolare și subdezvoltare aproape totale, la fel ca multe alte localități istorice din România. Monografia de față oferă o imagine relevantă în acest sens.

La nici o generație după această stare deplorabilă, oamenii acestei localități sunt astăzi cetățeni ai Uniunii Europene și pot călători pe teritoriul Uniunii fără a avea nevoie de pașaportul atât de râvnit înainte de 1989. Nimeni nu ar fi îndrăznit să viseze la așa ceva înainte de 1989.

Însă prima etapă de după căderea comunismului nu a fost ușoară. Transformarea industriei de stat falimentare și reorientarea spre principiile economiei capitaliste au însemnat și pentru populația rurală eforturi enorme. Fabrica de la Mârșa, menționată de autorul monografiei, cel mai mare angajator din regiune, a dat faliment după scurt timp.

Nici nu putem estima suferința pe care familiile din sat au fost nevoite să o suporte. Prăbușirea economică de la începutul anilor 1990 a creat o masă de șomeri care nu au beneficiat de nici un fel de compensații materiale. Numeroși oameni care aveau în grijă familii și copii s-au trezit fără locuri de muncă, într-o situație socială care le era complet străină. Mulți au ajuns să depindă de transporturile de ajutoare din Vest. Bisericile din localitate au preluat sarcina de a împărți bunurile colectate în Germania, Olanda etc. celor nevoiași.  Aceste acțiuni nu au fost întotdeauna încununate de succes, după cum am avut ocazia să observ eu însumi, și asta nu doar din cauza organizațiilor bisericești și private care răspundeau de repartizarea acestor ajutoare, ci și din pricina situației haotice care domnea în țară, determinată în special de sărăcia generalizată. Această afecta toate straturile sociale și, de asemenea, instituțiile sociale precum spitalele, școlile și universitățile.

După 1989 sașii transilvăneni au emigrat în masă din Bradu, plecând în Republica Federală Germania. Numeroși tineri români din sat au plecat în străinătate (Grecia, Italia, Spania, Germania) pentru a-și făuri o viață nouă.

Locuitorii rămași au găsit căi pentru a face față acestei crize și s-au emancipat în general față de asistența deficitară din partea statului.

Încă dinainte de 1989 activitățile agricule permise și cele interzise au constituti salvarea multor familii. Oamenii și-au plantat în grădinile mari din jurul caselor diverse legume – cartofi, morcovi, roșii, ardei, varză etc. – și numeroși pomi fructiferi – meri, peri și pruni –, care au alcătuit baza pentru o alimentație suficientă. De asemenea, și cultura viticolă s-a bucurat de atenția izvorâtă dintr-o tradiție deosebită: în multe gospodării viile se întindeau deasupra curții și casei, oferind umbră pe timpul verii și o recoltă bogată de struguri toamna. Cei mai mulți brădeni nu au dus lipsă de palincă de prune și nici de vin, iar stăpânii gospodăriilor le prezentau cu mândrie oaspeților din Germania cazanele de țuică. Vinul de mere și de struguri era de asemenea produs în gospodăriile proprii și depozitat apoi în pivnițe în butoaie vechi de lemn.

Vacile și bivolii ofereau laptele necesar pentru producerea untului și a brânzei. Deasemenea, nu lipseau porcii, găinile, iepurii, caprele și oile.

Brădenii își coceau pâinea de fiecare zi, „hancleșul” și cozonacii tipici pentru zilele de sărbătoare în cuptorul propriu sau în cel al vecinului. Aceste practici reprezentau soluții ingenioase pentru a face față crizei provocate de economia falimentară de stat, plecată de la exproprierea țăranilor și distrugerea culturii rurale. Vasile Balteșiu atrage foarte clar atenția asupra acestei economii falimentare, ale cărei urmări catastrofale s-au făcut simțite abia în anii 1980, când lucrarea la monografie era deja încheiată.

Foarte puținele bunuri de lux puteau fi obținute prin schimburi, în măsura în care aveai „relația” potrivită la locul potrivit. Cafeaua și mai ales țigările Kent, BT, Snagov etc. reprezentau bunuri de consum mult râvnite și erau în mod deosebit necesare ca „mită” atunci când un membru al familiei era bolnav ori era nevoie să se apeleze la vreun organ de stat. Angajații la stat, medicii, juriștii, învățătorii, aveau venituri mici și erau de regulă recunoscători dacă primeau asemenea cadouri pe care nu le puteau cumpăra din magazinele deschise publicului larg. O sursă importantă de procurare a acestor bunuri de lux erau rudele sau prietenii din Occident, mai ales cei din Germania, dar și cei din Austria și Anglia. Era vorba de sașii emigrați în timpul și după cel de al Doilea Război Mondial și care își petreceau de multe ori concediul de vară în Bradu, împreună cu familiile. Achiziționarea de bunuri de lux din străinătate era posibilă doar în Intershop-ul din Sibiu, contra „valută”, așa că prietenii și rudele din „Vest” se ocupau de aceste cumpărături.

Toate acestea sunt cunoscute, însă am dorit doar să le reamintesc pe scurt.



Download
Monografia Satului Bradu Vorwort-Einleit
Adobe Acrobat Dokument 1.9 MB